bookmark_border2020 – Ce repede a trecut !

Acum 7 ani, prin clasa a 7-a, am învățat că 7 minute nu trec nici mai repede, nici mai încet decât sunt măsurate pe ceas. Probabil teoria-i corectă, o fi fost demonstrată de cineva. Totuși, uneori, la sfârșitul unor evenimente sau perioade am impresia că au trecut diferit decât ce-mi arată calendarul sau ceasul. O zi de muncă trece mult mai greu fără clienți și activitate, iar o oră de farmat pe un MMORPG trecea în 15 minute în copilărie.
Spre surprinderea mea, 2020-ul ăsta chinuitor a trecut repede. Doar ieri stăteam izolat la țară privind din fotoliu florile din curte. Mă așteptam ca starea asta generală de ședere să îngreuneze trecerea timpului. Se pare că nu, lumea avut lucruri de făcut și în case și nu s-a simțit așa apăsător timpul.

Am avut și eu tot timpul din lume să fac ce mi-am propus. La început de an nou mi-am dat seama că m-am afundat mai mult în stagnarea asta decât am progresat. Așa că ăsta-i principalul task de urmat în 2021, s-o iau din loc, să iau decizii și să acționez în consecință.

Cât despre relațiile cu oamenii…

Am urmat trendul distanțării sociale.
La începutul anului eram sigur că relația cu oamenii va ține mult și va fi totul ok, ca până atunci. S-a treminat așa cum s-au terminat și multe alte prietenii, pur și simplu, fără certuri și supărări. Au continuat cu relații bune, dar mai îndepărtate.

În 2021 mi-am propus mai multe relații sănătoase cu oamenii ce-mi vor fi prin jur și să scap de relațiile care nu-mi sunt de ajutor, din care nu am de câștigat nimic.

Cu banii n-am stat nici bine, nici rău

Nu am prea avut nevoie de bani până în septembrie când am plecat de acasă pentru că eram acasă la părinți cu cheltuieli 0 și nevoie tot pe acolo. În septembrie, în plină pandemie și stare de alertă, am plecat de acasă doar ca să nu mă mai simt useless stând degeaba.

Încă învăț să gestionez finanțele. Am învățat mai multe în 4 luni decât toți anii până acum despre partea de bani. Principala regulă pe care am aplicat-o a fost „cheltui mai puțin decât produci”, chiar dacă a fost mai greu unoeri. Am avut niște bani de-o parte de câte-o urgență minoră.

Nici productivitatea nu-i de lăudat

Dacă mai înșir multe câte n-au fost în grafic în 2020 îmi dau seama câte am de recuperat în 2021. Am să opresc aici lista asta cu un singur gând.

În 2020 nu am realizat nici pe departe ce mi-am propus și n-am vreo scuză relevantă. Singurul lucru pe care l-am realizat pe sfârșit e că trebuie să fiu mai hotărât și mai să acționez cu mai mult curaj.

bookmark_borderCum să-ți iei permisul de conducere în 2021


Pentru că sora mea și încă 2-3 oameni dau pentru permisul de conducere sau l-au luat deja, mă gândeam că e momentul să spun și eu ce cred și ce știu despre tot procesul. Un fel de zero to hero șofer.

Am permisul de 3 ani și nu pot să spun că sunt mare expert, dar am observat niște șabloane pe care le respectă examinatorii și examenele pentru permisul de conducere în general.

De la momentul în care ai reglat prima dată oglinzile în mașina instrucorului până când pipăi plasticul cu mutra ta pe el e cale scurtă. Cu mare ghinion, școala dureaza 3 luni. Dacă ești dezinteresat sau incapabil durează mai mult.

În primă fază, când m-am urcat în mașina instrucorului, am crezut că nu o să fiu niciodată capabil să controlez eu niciodată o grămadă de metal de o tonă. Nu a durat 20 de minute și eram în mișcare. Totuși, simțeam că doar cu el acolo mă pot descurca. Avem impresia că la examen nu o să fie bine deloc. Astea toate în prima ședință.

De-a lungul orelor de condus am devenit tot mai sigur. Acum sunt mai sigur decât atunci, dar asta se datorează faptului că am condus mult după ce am promovat examenul.

Permisul de conducere e doar o bucată de plastic ce-ți permite să te deplasezi pe drumuri publice. Indiferent cât de șofer te crezi cu el în mână, sunt unii are nu conduc bine deloc. De condus înveți după ce-l ai.

Uite cum să faci să-l iei.

E absolut necesar să știi semnele de circulație, abia după aia începi învățatul practic. Nu are rost să își piardă instructorul timpul să te învețe semne în loc de alte lucruri mai importante.

Trebuie să știi când, unde și de ce dai prioritate, cum și pe unde ai voie să mergi. Și legat de mers și întors, semnalizează! O semnalizare în plus sau în minus se taxa prin 2017 cu 6 puncte. Trei greșeli și ai 18 puncte. Ești aproape picat.

La un moment dat o să te oprești, și cum nu se poate lăsa mașina-n drum, trebuie parcată. Să înveți parcări e simplu, mai ales că mașina cu care parchezi la examen e (de obicei) aceeași cu cea din școală. Mai târziu o să poți parca orice altceva (dacă nu ești incapabil).

Dacă ai fost atent la tot ce trebuie și știi tot ce-i notat mai sus, că nu-i greu, mai e un lucru mic de luat în considerare. Dorințele examinatorilor. Mai ales în orașe mici, se poate afla foarte ușor ce fixuri are fiecare polițist și pe ce i se pune pata. Niște întrebări stânga-dreapta ajută, chiar dacă nu o să găsești informații despre examinatorul tău, toți gândesc la fel în mare. Unii pun întrebări despre bord, alții despre mecanica, alții îți dau o situație de rezolvat. Tre să fii atent și interesat.

Atât.

bookmark_borderSetup-ul lui 2020

Anul ăsta a fost destul de atipic. Am stat mai mult în casa vara decât iarna, ceea ce nu doar pentru mine e ceva neobișnuit. Toată izolarea asta a presupus mult timp cu ochii în ecrane și internet. Nu cred că a fost nici măcar o excepție de la regula asta. Așadar, eu am făcut niște mici modificări la setup-ul meu pe partea de electronice.

Îmi port zilnic lucrurile după mine într-un ghiozdan de la Decathlon pe care am dat 80 de lei acum 2 ani. Încă ține bine și au încăput mereu toate lucrurile pe care am vrut să le port după mine. Urmează schimbat pentru ca m-am plictisit de el. Lucrurile reprezintă setup-ul meu de zi cu zi, fie că-i facultate, fie ca-i muncă, fie că mă duc în parc să stau la lumina.

Laptop

Fiind cel mai mare, e cel mai evident și e cel mai greu. MacBook de 13′. L-am mai pomenit și-l voi mai pomeni pentru că va mai sta pe lângă mine până dă colțul, n-a dat-o-n bară nici o secunda.

Telefon

Galaxy A70. Cumpărat de-un an, upgrade de la J7 2016. Chiar dacă sunt Mactard, nu ma înțeleg cu IOS, nu încă. Merge bine și face tot ce am nevoie sa facă. O poza azi, un hotspot 4G pentru PC la nevoie, muzică în căști și un apel pe zi.

Căști

Dacă tot le-am pomenit, merita un rând.
În ultimii ani m-au servit bine o pereche de JVC on-ear care au început sa devină incomode pe perioade lungi de timp. Am trecut câteva luni la căști in-ear cu fir la care m-a incomodat firul care trebuia sa fie mereu cu un capăt în buzunar. Upgrade-ul normal care urma să vină au fost in-ear wireless și, cum sunt la modă cele true-wireless, am ales Skullcandy Sesh de care m-am despărțit după o lună. Mi-era incomod să le tot scot și sa le pun la loc în cutie. Acum am Sony WI-C200. Wireless cu fir între ele. Ne înțelegem bine.

Ceas

Am folosit un ceas analogic care era greu și destul de incomod din cauza curelei de zale. Am trecut la Mi Band 5, brățară de fitness, dar nu pentru sport și ce oferă, ci pentru că e mică, ușoară, am ceas și notificări la mână. Plus că vibrează și așa nu mai ratez niciun apel. Un smartwatch cu foarte puține funcții.

Tabletă

Gândul la kindle nu mi-a dat pace tot anul și acum când să-l iau, am renunțat la idee. Am luat în locul lui un MediaPad. Vedem cât va ține că n-am tare mare încredere în el la prețul de 400 RON. Am ales MediaPad pentru că pot citi și de aici seara, în pat. Oricum nu citesc mai mult de o oră pentru că nu mă pot concentra, deci nu mă deranjează la ochi.
De pe tableta asta am scris tot textul ăsta.

ps:linkurile folosite sunt afiliate. nu mă îmbogățesc, dar poate scot hostul 😀

bookmark_borderMuzicile și cântările lui 2020

Black Friday a trecut, de nins a nins; e decembrie și se apropie sărbătorile. În perioada asta sunt la modă story-urile cu rezumatul făcut de spotify pe anul ce-a trecut. Ce artiști, genuri și cântri.. bla bla. Știe toată lumea.

Mai jos o să fie rezumatul anului meu. Cântări, artiști și genuri de anul ăsta. Nu e o listă făcută de spotify, e făcută de mine.

Cum am zis de-a lungul anului de vreo câteva ori, Culese din Cartier s-a ținut constant de timpanul meu. A scos Argatu’ Vol. 5 în ajun de Crăciun 2019 și a mers constant împreună cu Subcarpați. Dar mai bine hai să fac o listă să se înțeleagă ceva, cu tot cu câteva exemple de piese.

Etno & Folclor

Cu toate variațiile aferente, a fost o grămadă.

Underground folclor

Metal

  • Bucovina – nimic în parte. ce apucam și de ce aveam chef.
  • E-an-na – aproape toate piesele
  • Warchant – cea mai cunoscută piesă e Hora, dar nimic în special; ce prindeam

Folclor popular (fără variații)

Articolul ăsta s-a plănuit a fi mai lung, listă de mai multe genuri cu mai multe subliste. Nu merită efortul meu și nici timpul vostru. Nu-i nimic atât de important încât să merite subtitlu separat. 70% din timp am ascultat ce-i mai sus.

Totuși, am mai dat play lui Macanache, Watcher, Phunk B, Omu Gnom, Nane (puțin de tot), Bazooka, Urbanist Session, dacă e vorba de rap-ul românesc.

Metalele le-am lăsat în copilărie, dar, pe lângă cele de mai sus, am pus urechea pe Motionless in White, Kreator, Death, Trooper, Maiden, Eluveitie, Motorhead. Chestii mainstrem.

Rap-ul străin a lipsit cu desăvârșire. Nu ascultam oricum prea mult, dar acum totul e trap. Nu sunt atras, scuze eu.

Cam atât anul ăsta. Sunt curios dacă se schimbă ceva anul viitor.

Update: Pentru că sunt atât de obișnuit, uit să pomenesc de dubstep. Ascult dubstep ca gen principal.

ps: o să urmeze o serie de articole cu lucrurile anului ăsta. de la ghiozdan la pantaloni, ce-am folosit. nu chiar. cine-i interesat să stea p-aproape!

bookmark_borderChirie: 5 lucruri importante când te muți de la părinți

Ăsta-i primul an în care am simțit că mă mut de la părinți cu adevărat. E prima dată când mut locul pe care-l numesc acasă de la mama de acasă la mine în apartament, unde plătesc chirie. Sunt de 3 ani plecat de acasă, dar acum ăsta e locul meu, până acum stăteam în cămin.

Pe scurt, pentru cine n-are timp, lista de lucruri de avut în vedere e următoarea:

  • mâncarea – trebuie să te ții cumva în viață.
  • relația cu colegul de apartament și cu proprietarul – nu vrei să-ți urăști viața când vezi persoana cu care stai în casă și nici să plătești cu silă chiria.
  • programul și organizarea timpului – să poți face tot ce e necesar ca viața să meargă înainte normal.
  • organizarea (spațiului) și disciplina – să nu trăiești într-o dezordine constantă.
  • organizarea finațelor – să nu trăiești degeaba, să mai ai bani și de-o plăcere personală.

Mâncarea

Principalul combustibil pentru vietăți, printre care și noi, deci e destul de importantă.
Când am plecat la facultate, în anul 1, ajungeam pe acasă în fiecare weekend, deci pachetul de acasă mă salva pentru câteva zile, iar pentru restul timpului exista cantina studențească de la cămin cu mâncare ieftină și decentă. Acum ajung mai rar acasă la mama și stau la mine acasă, unde pot încerca să gătesc și să nu-mi iasă. Habar n-am ce să gătesc în general. O idee bună e să te uiți pe acasă care-ți e mâncarea favorită, ce mănânci mai des și să te ții de aceleași lucruri odată plecat pe cont propriu. În timp o să găsești și alte mâncăruri care să-ți placă și să-ți iasă. Trebuie doar încercat.

Colegul & proprietarul

Odată mâncat bine, trebuie să fii sigur că nu ți-e viața grea. Nu știu după ce criterii își aleg alții oamenii pe care-i țin pe aproape, dar eu trebuie să fiu pe aceeași lungime de undă cu ei. Sau măcar pe aproape. Același principiu se aplică și la alegerea colegului/colegei de apartament. Nu ne înțelegem, nu ne batem capul reciproc.

Povestea amuzantă: Un prieten de-al meu stă în chirie cu cineva cu care nu se suporta dinainte. Încă nu înțeleg de ce. Se înjură zilnic, se enervează dinadins reciproc, dar tot împreună stau, urându-se constant.

La „alegerea” proprietarului intervin mai multe variabile precum norocul, bugetul, starea apartamentului, etc. În general e bine să fie o relație bună cu proprietarul. Se realizează cu anumite sacrificii pe alocuri, dar nu e imposibilă.

Organizarea & timpul

Am calculat de câteva ori greșit perioada de timp alocată unei activități și am fost nevoit să las în aer ce făceam ca să mă ocup de altceva. Am încercat tot felul de metode de organizare ca bullet journal, plannere și altele, dar n-au funcționat. Mi-am dat seama că trebuie să fiu realist când planific ceva și pur și simplu să fac ce trebuie făcut când mă apuc, nu să întind la nesfărșit o sarcină.

Discuplina

Atât organizarea timpului, cât și organizarea spațiului țin de disciplină, fie ea lipsă, învățată de mic sau învățată de nevoie. Până la urmă se învață de nevoie. Disciplina, în cazul ăsta, înseamna să nu lași hainele pe scaun, să pui farfuria la spălat, să aduni papucii mai aproape. Lucruri de genul ăsta ce îți fac viața mai puțin mizerabilă pe termen mediu și lung.
Reparații la timp, rezolvare de probleme mici ca să nu devină mari, etc. Dacă predai o chirie cum ai luat-o, îți iei înapoi și garanția.

Finanțe

Cum am zis pe la început, să muncești doar ca să supraviețuiești nu-i o opțiune pentru mult timp. Trebuie să simți că trăiești.
Niște bani puși de-o parte înseamnă un avantaj. Cu un leu pus de-o parte ești mai bogat decât cei care au datorii.
Economiile și cumpătul (când e vorba de cumpărături impulsive) te ajută mai târziu. Ai bani pentru o urgență, pentru investit în vreo idee, de dat împrumut sau pentru făcut vreun moft. Contează cum se împart banii între lucruri nesesare și nu foarte necesare.
Contează și unde muncești, dar e altă poveste.

Nu vreau să spun că fac eu toate astea bine. Sunt lucruri pe care le-am observat în 2 luni de chirie. Acum sunt în proces de-a face totul așa cum cred că trebuie și cum am explicat mai sus.

bookmark_borderDespre trafic, mașini și șoferi, observate zi cu zi

Pentru că am adunat mai multe părți ale subiectului n-o să scriu mai multe articole, le pun aici cu liniuță toate ca să fie la un loc

Luminile

Cel mai important și mai eficient mijloc prin care te faci văzut. Mai ales stopurile sunt importante (în oraș).
Am văzut mulți șoferi în ultima perioadă la care nu le merge stopul de pe mijloc, care probabil e cel mai vizibil. Stopurile laterale se văd, dar uneori faptul că își schimba lumina intensitatea nu e suficient ca să observi la timp că cel din față frânează. Asigurați-vă că stopurile funcționează, mai ales cel orizontal din mijlocul haionului/lunetei.

A, și pornește dracu luminile de întâlnire, mai ales seara, mai ales în afară.

Tot cu luminicle, prin Cluj se practică ceața. Luminile de ceață în oraș. Nu-i înțeleg și-i mai înjur uneori. Nu schimbă nimic.

Distanța

Dacă tot nu observi că ăla din față frânează, măcar să fie spațiu suficient de frânare. Distanța nu se păstrează nici pe autostradă și eu am pretenții în oraș. A se ține distanță față de orice, mai ales în rampă, mai ales cu începător în față, mai ales iarna. Dacă nu ții distanța și se scapă cineva în spate ai surpriza sa fii de vină și să rămâi cu tabla îndoită.

Anvelope

Că tot am pomenit de rampă, am văzut azi niște băieți cu niște mașini mai de doamne ajută care au pierdut aderența la plecarea din rampă mică cu asfaltul ud la 3 grade. Amuzant mi s-a părut că unu era cu jante OZ (nu-mi pasă că nu erau originale) și altu cu ceva ce părea bbs (din nou), deci niște pretenții. Mă întreb dacă la drum lung sar de pe drum. Nici eu n-am anvelope michelin sau altceva premium, da nici nu mă dau tare. Anvelopele sunt importante pentru că-s contactul între asfalt și mașină. Singurul, dacă nu atârnă vreun scut/ furtun.

Concluzia și rezolvarea problemelor e simplă în minte mea. Amenzile să fie mai scumpe decât costul rezolvării problemelor. Anvelope ok constă 1000 de lei (nu neapărat noi dacă nu-i de unde). Amenda e 2500. Tabla se îndreatpă cu 500 de lei. Amenda e 1500. Un bec costă 50 de lei. Amenda 500.
Da, îs muist, și eu am tabla frecată și n-am reparat-o de juma de an. Dacă mi-ar da cineva un cec de 1500 de lei în mână parcă o repar data viitoare.

bookmark_borderObligatoriu dreapta

Banda cu obligatoriu dreapta sau „muie la fraierii care stau la coadă” e banda 1 tot timpul, banda pe care cei grăbiți o iau în fața coloanei sau a tramvaiului. Văd scenariul ăsta zilnic pe drumul spre muncă. Mereu pe banda 1 e cineva care merge înainte.

Am fost destul de prost dispus într-o dimineață încât să nu-l las pe grăbitul dimineții să meargă înainte și așa au făcut și cei din spatele meu. Pentru cine e interesat, vorbesc de intersecția dintre Garibaldi și Splaiul Independeței din CJ-N.. I-aș îndoi pe fraieri cu tigaia mea dacă aș ști sigur că mâine o schimb.

Mai sunt și vatmani pe care-i văd cu câtă poftă ar împinge un audi, bmw sau vreo rablă de peugeot în bordură, dar își dau seama repede că ar trebui să rămână la constatări și lumea are de ajuns la serviciu.

Pe lângă situația asta, în minunatul Cluuj mai e și banda de înainte si la dreapta pe care cineva așteaptă să meargă înainte și vine un prost și cu mâna înfiptă în mijlocul volanului ca să anunțe că vrea să facă dreapta. Nu fi prost, chiar dacă ar fi putut sta pe a 2-a ca să meargă înainte, că oricum e coadă după ce virezi!

Nfine.. observații de zi cu zi. Fără d-astea ne-ar fi plictisitoare naveta, fără nervi, frustrare sau câte-o tablă îndoită de care să râdem înainte de cafeaua de la muncă.

bookmark_borderNu stau suficient de mult pe internet

Când m-am apucat să scriu pe blogul ăsta m-am chinuit în primele două luni să pun diacritice. Încă mai ratez unele taste și pot scrie doar pe tastatura mea cu diacritice, orice altă tastatură îmi dă restart și scriu la fel de repede că întotdeauna, dar fară diacritice.

Am aflat și eu de vreo o lună că există diacritice.ro, site care face treabă în locul tău. Mă gândeam că e bine că m-am obișnuit să scriu cu mana mea pentru că e mai ușor la licența ce urmează, dar aparent erau variante.

Tind să cred că există un site pentru orice în lumea asta, dar eu nu am descoperit încă toate siturile de care se paote să am nevoie. Nu stau suficient pe internet. În părti care mi-ar fi benefice ale internetului, zic.

Textul de mai sus a fost scris pe tastatura mecanică a colegului de apartament. M-am chinuit puțîn cu ea, dar am scris fără diacritice. Voiam eu să testez cum e mai eficient. Pentru mine e mai pont cu fără ajutor acum. Pe alții poate-i ajută

bookmark_borderColectiv 2 a venit

Spitalul de la Piatra Neamț a fost Colectiv 2. Tot dar fără party.

Îmi zicea un prieten „da, au murit 10. vor mai muri si altii. nu-i pierdere.”. Cred că trebuie să repet mereu că era pierdere dacă erau apropiați de-ai noștri, dar fie. M-am plictisit să zic aceleași lucruri mereu.

Totuși, care-i cauza unui incendiu într-un spital?
Din ce am citit prin presă, am înțeles că un scurtcircuit a pornit incendiul și oxigenul din instalația de la ATI l-a alimentat. Face sens, adevărat. Ca să se întâmple așa ceva ceva trebuia să fie în neregulă.

Care-i cauza unei astfel de erori?
Aș putea să închei simplu, cu un cuvânt, și să las totul așa. Nepăsarea. Nu ne pasă. Mie, ție, vouă, celor responsabili, nimănui nu-i pasă ce se întâmplă cu alții cât timp nu ne afectează direct.
Povestea Codin de la CM la o conferință: olarul umplea crăpăturile oalelor cu ceară care rezista testului cu apă rece în târg. odată ajuns acasă, clientul punea apă caldă, ceara se topea și îl înjura pe olar. olarului nu-i păsa (chiar dacă era responsabil), el și-a luat banii.
Aș mai dezvolta subiectul, dar n-are rost sa rescriu text citit altundeva cu care sunt de acord. Pot lăsa uite așa: link, link care explică mai bine decât mine aspecte legate de discuție.

bookmark_borderAm luat de black friday…

Am luat în considerare ideea de a-mi vedea de treabă. N-am nevoie de nimic. Telefonul îl am de un an și merge bine. Laptopul de hipster ar putea speria toate mesele din starbucks dacă mi-ar placea cafeaua lor. Hainele e destule. Papuci am.

Totuși..

Am primit

A venit curierul cu această cutiuță în care era o cutiuță care proiectează ecranul telefonului pe perete. Smartphone projector 2.0. George Bonea mi l-a trimis. L-am câștigat la un giveaway, organizat pentru lista lui de abonați la blog, împreună cu Miercuri10, prima lui carte. O să mă joc cu amândouă și o să povestesc despre ele, o să-mi dau cu părerea.

Am cumpărat

M-am ales cu un ceai de măr și scorțioară și o traistă de bumbac cu pictura asta pe ea. Am mai zis ceva de un hipster azi? De la 35 total am dat 30 de lei. Asta mi-a fost reducerea de cetățean Cărturești (am buletin) și asta mi-a fost și fericirea de BF. Am vrut să bag și niște cărți în traista aia, dar oricum mai am pe stoc necitite și mai degrabă aș lua niște anticariate la răsfoit cu bugetul actual.

Atât de data asta.