Aducător de pace și mâncare de la mama

Aducători de pace la momentul nepotrivit

Am cunoștințe cu unu, doi sau mai mulți ani mai mari sau chiar de o vârstă cu mine care sunt căsătoriți, au copii, s-au mutat la casa lor pe care au un credit pe încă 30 de ani. Sau care și-au programat nunta peste doi ani, ceea ce mi se pare o prostie. Sau au simțit ceva despre 2020. Fie cum o fi.

Mă tot întreb de ce? Ultima dată când am stat mai mult cu oamenii ăștia, erau supărați dacă le mâncai semințele sau dacă nu-și puneau ei primii cartofi prăjiți când eram la un grătar.

Deci de ce? 

Eu nu m-aș căsători așa repede din niște motive simple.

Vreau să fiu sigur că eu și aleasa ne înțelegem. Înainte să ajungem să fim stabiliți și unul dintre noi să trebuiască să aducă mereu pacea. Da, e bine să mai dea unu’ după altu’, dar dacă înțelegerea e mai puțin importantă decât dragostea aia oarb nu-i bine. Aștept încă.

Vreau să știu sigur că mă descurc singur. Nu vreau să fiu căsătorit și să-mi trimită mama mâncare. Las-o dracu.

Să fiu sigur că vreau. La modul sigur că vreau să fiu căsătorit. Încă nu-s total convins.