Ar fi bine să muncești pe lângă oameni care-ți plac

Zilele trecute am dat pe instagram de o serie de grafice care descriau timpul petrecut cu anumite persoane de-a lungul vieții. Nu mai găsesc postarea acum, dar când o găsesc o adaug aici. Concluziile sunt simple și logice, dar au impact dacă îți sunt puse în față.

  • Cu cât înaintezi în vârstă cu atât o să petreci mai puțin timp cu părinții.
  • Ca părinte, o să petreci cel mai mult timp cu copilul tău între 25 și 55 de ani.
  • După 25-30 de ani o să petreci mai mult timp cu mai puține persoane, mai importante
  • Cu cât trece timpul cu atât o să petreci mai mult timp singur, mai ales la bătrânețe.
  • Între 25 si 55-60 de ani o să petreci cel mai mult timp cu oamenii cu care lucrezi.

Fiecare concluzie avea și o învățătură, dar eu o să mă opresc la ultima că despre asta-i vorba. Între 25 si 55-60 de ani o să petreci cel mai mult timp cu oamenii cu care lucrezi. Dacă așa stă treaba, de ce n-ai munci cu oameni care-ți plac?

Pe unde am muncit până acum am întâlnit tot felul de oameni, de la șefi la colegi sau oameni cu care aveam contact prin job, ba de treabă, ba mai puțin. Cu unii ți-era dragă și povestea de lângă cafea și munca, cu alții nu-ți era dragă nici viața. Eu, având in vedere că trizăci de ani tot pe lângă ei te învârți, aș prefera să stau între de ăștia din prima categorie, numa așa, să nu îmi vină să plec de fiecare dată când vin la muncă.

Ca să iau exemplu exact situația mea din prezent, lucrez la un stand pe o galerie comercială. Colegul meu de muncă mi-e și coplătitor la chirie, deci ne înțelegem. Șefii sunt oameni tineri, pot face glume (inclusiv proaste), putem vorbi serios și acceptă propuneri legate de orice. Ăsta zic eu că-i un colectiv de care ți-e drag. Ca să zic drept, n-aș fi venit până la muncă la povești dacă nu mi-ar fi plăcut oamenii cu care mucesc.

Poate așa ar fi ideal să fie, să-ți placă ce și cu cine muncești.

Cam atât despre asta.