Ce facem cu ăștia de chinuie animalele?

Comentam pe facebook zilele trecute la postarea distribuită de o prietena în care erau puse cuie/ace/lame în mâncarea cainilor vagabonzi ca să-i mai rărească. Spuneam atunci că ăștia de fac așa ceva ar merita bătuți până cad, teziți și bis*3. Sunt crud și le-aș călca pe drepturi dacă aș face asta în scenariul în care aș putea. Fix de asta n-o fac, ca să nu răspund legal. Totuși, de ce i-ai chinui și nu i-ai extermina cu o injecție dacă tot încurcă. Asta dacă e greu efortul de a-i pune spre adopție, dar cui să ceri asta?

Tot zilele astea auzeam spre pădure, din grădină, un câine schelălăind și lătrând plângăcios tare (de aici și subiectul ăsta). Evident, am crezut că e spânzurat, așa cum se obișnuiește în locul ăla, dar nu se chinuie 3 ore cât a plâns ăsta, deci n-a fost așa. Era doar legat de pază și-i era cald. Ca idee, îl bănuiam pe un prost care a afirmat că “n-ai tu treabă cu poluarea și nici cu ce ard pe pâmântul meu!” la un moment dat.

Revin. Ce facem cu ăștia care chinuie animalele sau price alt suflet? Și nu-s un activist al apărării animalelor, mi-e doar milă. Sunt imbecili care chinuie animale, copii, bătrâni, femei și pe ei înșiși. Nu încerc să spun că vreau ceva mai clar la nivel de lege, că pe aici, prin Dacia, nici legile care-ți zic care-i treaba cu mersu pe drum nu-s clare și mergem pe drum zilnic, toți. Atât doar că în mine crește o poftă de-a le face ăstora fix la fel, Să mănânce numai pietre și bătaie și să vadă doar scânteie de sudură cu electrod.

Dar nu am putut niciodată eu să iau decizii care să privească o lume întreagă, iar asta nu-i excepție. Cel mai tare doare la bani că foamea îndoaie orice șmecher într-o oră jumătate și cred că asta-i și rezolvarea, amenzi ridicol de mari pentru chestii ridicol de mici.