Două de ieri de pe bicicletă

Cum toate în lumea asta trebuie să aibă un echilibru, nici eu n-am putut să scap pe biclă de echilibrul ăsta. Dacă e să nu-i număr pr toți câți nu păstrează distanța față de mine, chiar și cu a doua bandă liberă, că am impresia că nu-i numără nici ține echilibrul ăsta, am pățit ieri două care se anulează una pe alta.

Ca să-ncep cu ce e bine. Dând o tură pe o stradă paralelă cu bulevardul, lată să încapă o singură mașină, dau bot în bot cu Renault. M-am oprit să îl las să treacă, chiar dacă încăpeam pe lângă el – n-am vrut să intru în apă pentru că n-am aripi la bicicletă. N-avea viteză, s-a orpit, mi-a dat un flash și m-a lăsat să trec fără să calc în apă. Mulțam!

Al doilea e tot român cumva. Pe bulevard, pe prima bandă mă duc cu bicla de obicei. Omul trece avion pe lângă mine, pe banda a doua cu mâna înțepenită în claxon. Dracu știe ce-i trebuia. Îl deranja că ocup un sfert de bandă pe care nu era nimeni. Țin minte și numărul de înmatriculare, dar n-are sens să-l pun aici.