Poveste toxica de dragoste: Apple

Acum 3 ani îmi doream foarte mult un macbook. Avem o cărămidă de la Asus, de 7 ani la mometul ăla, care mergea groaznic. La modul.. groaznic. Până la urmă am primit macbook air, ăsta pe care-l am acum. Model de bază 2015. Anul trecut m-am gândit să-l schimb, dar erau pe piață doar prostiile alea de macbook-uri din 2016 încoace. Butterfly keyboard. Se stricau de la un fir de praf. 

Odată ce m-am obișnuit cu Mac OS, nu l-aș prea da pe windos. Nu că aș fi hipster prin cafenele, dar e ușor de folosit și merge ok. Singura problemă pe care o are Apple la software e de hardware. Își obligă utilizatorii care vor un upgrade să cumpere o mizerie hardware, pe care au ei un fix, pentru a beneficia de partea de software. Anul trecut aparuse Macbook Pro 16. Ăsta n-avea butterfly keyboard, iar eu n-aveam nevoie de el pentru că nu am ce face cu atâta putere de procesare și nici de unde să dau 9000 de lei. Ce bine că a aparut Macbook Air 2020. La fel. Cu tastatură. Am scăpat de rezoluția 1440×900 pe ăsta din 2015. DAR 6000 de lei pentru 128GB doar din motiv de rezoluție mai buna (că nu face pentru mine mai multe decât actualul) nu se merita. Nu încă.