Eu și cititul

Cât am fost în liceu citeam mai mult decât acum. Nu ce se cerea la școală, de ciuda profesoarei, dar citeam. Când am ajuns la facultate, nu am mai citit atât de mult. Nu spun că înainte citeam cu tonele, dar nici că mi-e mare cinste că acum nu citesc. Am citit 2 cărți într-un an și patru luni după ce am ajuns la facultate. Dezăgitor.

Am realizat că urmăresc oameni care citesc mult . Probabil au și timp, nu că eu n-am. Nu știu să-l organizez. Am trimis un email unuia dintre oamenii ăștia (pe profilul de goodreads trece la altă carte cam in 2-3 zile, vezi partea de recent updates ) cu întrebarea: Ai vreun sfat ca să citesc? , pusă în context, evident, ca să știe omu despre ce supărare vobesc. Mi-a răspuns simplu și rapid. Încearcă să elimini alți stimuli când citești… adică ce te deranjeaza. Simplu.

În gândirea mea despre citit si necitit, mi-am mai amintit un personaj, care considera cititul și multe altele făcând parte din obiceiurile pe care să le construiești ca să te dezvolți ca persoană. Așa că uite o listă cu reguli/metode să iți formezi un obicei și să-l implementezi in viața de zi cu zi.

  1. Stabilește dacă vrei să faci asta
  2. Fă-o zilnic și vezi dacă funcționează
  3. Impune-ți să-ncepi. Tre să-ncepi undeva, nu?
  4. Nu sări peste mai mult de o zi. Adică dacă ai sărit două, poți și trei.
  5. Să-ț’ placă.

Nu lua ce-am zis mai sus de sfat. Nu vreau să fiu înjurat. E doar ce am citit, văzut ascultat. Iar tot ce-i scris mai sus e un fel motivare personală împărtășită.