Munca pe gratis nu-i tocmai așa cum ai crede

Am citit postul ăsta de facebook , redirecționat de la George Bonea de pe blog. Am mai văzut video-ul ăsta acum ceva vreme și mi-am amintit că am mai vrut să dezbat subiectul ăsta în trecut, dar n-aveam cu cine pe atunci. Acum am blog, pot vorbi singur. Yay!

Ca să încep cu concluzia simplă, munca pe gratis e o mizerie în mare parte. Asta dacă n-o faci ca să ajuți un prieten la nevoie. De ce? Explic imediat așa cum pot.

Am întâlnit și eu niște unii care se visau fotografi, dar lucrau pe gratis pentru a avea ce atașa la potrofoliu, așa cum e cazul și într-un paragraf din postul de fb menționat mai sus. Am înțeles, niște ședințe foto ici-colo cu niște gagici (poate le convingi și de alte cele). Niște ședințe foto cu ceva gajei (care au prietene, zic și eu). Acum ai portrete. Te mai plimbi prin țară uneori, mai tragi niște fotografii prin mediul urban și niște peisaje la locuri faine pe unde ajungi. Uite-ți portofoliul de început. Talentul la editare ți se vede în rezultatul final. Poți începe să ceri remunerație pentru ce servicii oferi. Da, o să fie bani puțini la început, dar există. În timp evoluezi și ceri mai mult, după calitatea care o oferi.
Să nu se înțeleagă greșit asta cu fotografii. N-am nimic cu nimeni, era un exemplu. Același scenariu și aceeași teorie o am și dacă e vorba de programatori începători, animatori, artiști plastici, muzicieni, etc. Măcar iei banul. Ăla puțin, dar e.

Niște alte aspecte.

  1. Strici piața și odată cu ea industria în care vrei să-ți câștigi pâinica în viitor. Mai târziu, când ești mai bun și faci lucruri mult mai serioase, o să ai nevoie de finanțare pentru niște proiecte serioase, dar nu o să ai pentru cine lucra pe sumele de care ai nevoie. Sunt alții care fac munca aia pe gratis.
  2. Îți subestimezi munca. Așa ai fost învățat, plată puțină sau deloc și acum nu ai curajul să ceri cât crezi că meriți pentru că o să fi refuzat de vro câteva ori. Încet se distruge visul tău de-a face ce-ți place pentru a trăi.