Nu știm de ce să ne pese și ce să credem

Sunt atât de multe lucruri în jurul nostru încât nu mai știm unde să ne îndreptăm atenția. Cine a zis că e mai greu să alegi dintr-o varietate mai mare a zis bine. Nu mă refer doar la produse. Mă refer la vremea asta de amu. Nu la faptul că ninge în 22 martie. Vreau să spun – criza asta de corona-minune (sau tragedie) înseamnă pentru multă lume o mare dezorientare. Nu știm ce știri să credem, nu știm ce să mai citim, nu știm ce să mai facem între 4 pereți (inclusiv eu). Și la sfârșit de zi îți dai seama că nu ai făcut nimic în ultimele 15 ore, dar ești rupt de obosit de la scaunul ăla, ai mâncat doar mizerii, ți-s ochii roșii de la atâta ecran și iar ecran.

La începutul perioadei ăsteia de libertate am zis “Gata! Îmi pun în aplicare planul! Mă culc când trebuie, că n-am de făcut lucruri de pe-o zi pe alta. Mă trezesc de dimineață ca să am timp să-mi fac un program productiv. Și fac și X și Y și Z.” Nu s-a întâmplat încă. De citit am citit doar 150 de pagini, de mâncat mai sănătos și mai regulat neam, de sport nu vorbesc că deja mă fac de rușine.

Cu toată povestea asta, am vrut să ajung să spun că mă cam bate gândul să renunț o zi întreagă, dacă nu mai mult la a mai bate internetul. Ori deloc, ori doar muzică într-un playlist de pe undeva de pe un sporify care să meargă toată ziua. Vreau să văd dacă mă țin mai mult de cele de mai sus în condișiile astea

PS: Nu știu dacă titul-i bun pentru conținutul ăsta.
PS2: Idee luată din cartea The Subtle Art of Not Giving a F*ck
2 Luni gratis pe Scribd