bookmark_borderScuze eu

Am scris ieri textul despre Zalău care a luat-o bine de tot spre public pentru nivelul actual al site-ului meu. Mulți cunoscuți s-au simțit atacați și au început să-mi arate și să demonstreze că n-am dreptate, că exagerez, că gândesc prost. Da, am făcut glume proaste, să zicem că am idei mai drastice și că am spus chestii care o dau spre extreme. Așa și?

E fun, pentru mine și cei cu care mă înțeleg, să vorbim despre lucruri serioase fără să dezbatem extraordinar de serios. De exemplu, ahem-ahem, dacă nu s-a înțeles, izolarea în pădure a celor fără mască era un pamflet. La fel de bine ar putea să fie izolați acasă. Tot nu i-aș primi la AȚI, dar ideea ramâne.

Mi s-a spus să nu generalizez și să nu arunc cu pietre. Fie.

ANUNȚ! Îmi vreau pietrele înapoi! Nu mai am pentru praștie.

Nu generalizez, dar în general (haha) toți antibotnitarii sunt la fel. Până dau cu capul de grindă și le rămâne semn în frunte. Exemplu bun e jandarmul din Sibiu de săptămâna trecută. În fine. Să concludem. Încercam să promovez același text pe care-l auziți peste tot. Puțîn altfel, e plictisitor deja în aceeași formă. Totuși, am să-l las mai jos încă o dată.

Poartă mască! Ține distanța! Limitează contactul! NU are nimeni grijă de voi dacă nu o faceți fiecare pentru el.

Cam atât. Mersi de înjurăturile de ieri. Pwp.

bookmark_borderCe merch cumpărați și care-i bugetul?

Ascult artiști, urmăresc canale de youtube sau conturi de insta care au merch. Tricou, șapcă, pantaloni, papuci, ce o fi. De la unii am vrut să cumpăr și eu pentru că apreciez ce fac și ăsta-i un mod de a-i susține.

Ideea articolului ăsta mi-a venit după ce am văzut că Bella Poarch, tiktok-eriță mare tare și-a lansat propria linie de merch. Ba o alpaca, ba numele ei scris (cumva copiat după logo-ul lil rae black). Mie mi se pare inutil. Da, e unul din modurile de a-și monetiza munca online, dar mi se pare inutil. Mi se pare că faima ei o să țină puțin.

O apreciez, face sketch-uri ok-ish, dar n-as cumpăra merch-ul ei.

De ce? Ți-e ție ciudă că are faimă doar pentru ca e frumoasă…

Ba chiar nu. Foarte bine că a putut să facă asta, să se ridice până la nivelul de 7.5M de urmăritori pe instagram. Cred doar că faima ei n-o să dureze mult. A fost construită rapid și se poate să cadă la fel de rapid, dar la cădere e dureros.

Dacă o apreciezi, cumpără-i produsele!

Așa aș face și eu. Dacă pică ce faci cu haina aia cu numele ei?
Uite un exemplu: Ascult subcarpați. Mi-aș cumpăra tricou de la ei, mi-aș fi cumpărat o pereche de papuci de la DanubeFootwear în colaborare cu ei, mi-aș lua un caval de la ei. În cazul ăsta, dacă se destramă Subcarpați (doamne ferește), eu rămân cu merch-ul lor în memoria a ce au făcut, nu pentru că erau la modă.

Se înțelege diferența?

Deci? Care-i treaba cu merch-ul? De la cine merită cumpărat și ce înseamnă, trend sau vreo trăire legată de artist?

bookmark_borderSunt mândru de Zalău

Doar că nu. Să începem acum ca să terminăm repede, să fie simplu.

M-a învățat mama că dacă n-am nimic bun de zis să nu zic nimic. N-am nimic bun de zis despre situația în care a ajuns satul ăsta, Zalău, dar totuși cred că-i de zis ceva pentru binele meu și-a ăstora de mi-s apropiați.

Zalăul e plin de proști, că altfel n-am cum să-i numesc. Știam asta și înainte, din alte situații, dar acum se vede procentul mare de idioți. Pe unii îi apără Dumnezeu, pe alții nu-i omoră o simplă răceală, alții se simt constrânși de o bucată de filtru de aer pe față, li se taie libertatea, fută-i Irod!

În general orașele mici rămân cu ciuma, în cazul de față covid, pentru că cine are o viziune mai măreață asupra propriei vieți o ia din loc, nu rămâne în sătuc (a nu se generaliza la toata populația). Ăștia de rămân, atâta pot, atât îi duce capu. Tot ăștia-s ăia de nu poartă măști și nu iau distanță.

Dacă nu crezi în covid sau te supără botnița, am niște chestii să-ți zic.

Dragă credincios extremist, știi tu că Dumnezeu te apără, dar nu te teleportează acasă din market atunci când e vreun infectat prin preajmă. Te apără pentru că ți-a dat creier, nu trei rânduri, dar ai, și poți să gândești cu capul ăla: țin dinstanța, port masca, e pentru binele meu.

Dragă sceptic antibotnițar, te simți constrâns, dreptul la libertate ți-e luat și nu poți să respiri liber aerul plin de noxe și praf de pe străzi, știu… Mai ești și guraliv pe internet. Trist. Dar hei, am o soluție. Vin eu cu câțiva prieteni, vă luăm și vă ducem în pădure. Vă leg cu câte o lesă țeapănă de niște copaci. Acolo nu-i spațiu public, sunteți liberi să nu purtați mască. Când trece covidu tot eu vin și vă iau de acolo. Vă aduc sicriele cu fundiță de premiant la categoria „prost”.
A, și dacă vă infectați, aș propune să vă țină spitalele în niște cutii de plastic mari, uneva în spate, că tot vine iarna. Nu pentru ajutor, puiule, ci ca să nu infectați pe alții. Nu pupați ATI, pa!

Dragi Zălăuani și alți români, io atâta zic. Nu mai fiț idioți. Ședeți dracu acasă și mereți tăt câte unu la cumpărături cu măscuță pe bot (unii e mai frumoși cu mască decât fără:eu). O mai dura sau nu, nu știu, da hai să trăim să vedem.

Alte propuneri/pareri pe subiect sunt bine primite.

bookmark_borderN-avem nicio scuză

Atenție! Articol neobișnuit de siropos.

Vorbeam cu cineva aseară despre cât de greu e să o iei din loc și să faci ceva. Am ajuns să-i zic că n-avem nicio scuză sau motiv să nu încercăm. Nu sunt înțeleptul lumii și nici nu vreau să fiu, dar observ oamenii din jur, așa l-am observat și pe omul ăsta care m-a inspirat să zic fraza asta.

Un bărbat la 40 de ani umblând șchiopătând, cocoșat, are mereu un rucsac de cam 40 de litri in spate care-i mereu plin cu lucruri, cel mai probabil cu cumpărăturile pe care le face. Nu poate privi înainte, stânga sau dreapta decât dacă se oprește, din cauza felului în care merge. Ăștia-s oamenii care mă fac să simt că ce am eu și majoritatea oamenilor e un vis la care unii n-au cum să ajungă. Și totuși, eu mă plâng la lucruri mici, la lucruri ușor rezolvabile, și-mi alung fericirea.
De la oameni ca ăștia, zâmbăreți mereu, care spun mersi și te rog chiar dacă te pot privi scurt timp în ochi, dornici să iasă la cumpărături chiar e greu, învăț eu că n-am nicio scuză să nu fiu fericit sau să încerc măcar.

Ca să închei cum am încheiat și discuția de unde a început tot, cât timp ești viu, sănătos și apt de muncă nu ai scuză să nu îți cauți fericirea.

Atât.

bookmark_borderAm văzut lucruri frumoase

În pandemia asta sunt(em) cu nervii și răbdările la limite, n-avem nicio speranță să nimic și totuși am mai observat niște lucruri frumoase.

  • O tanti a cumpărat 3 vinuri, i s-au încasat 2. A ajuns la mașină, a verificat bonul și s-a întors să plătească și vinul în plus. Aproape s-a certat cu domnișoara de la casă pentru că nu înțelegea ce-și dorește.
  • Un măturător de stradă își făcea fericirea singur. Măturând frunzele unui nuc, a călcat una-două nuci ca să le spargă. Mâncau porumbeii din nucile alea și se vedea cum lui îi creștea sufletul.
  • Două fete au găsit o pisică amărâtă și au luat-o acasă de milă. N-o putea ține prea mult, din ce vorbeau, dar nici nu o putea lăsa acolo.
  • Oamenii se ridică de pe locul din tramvai și lasă bătrânii să se așeze, după care iau distanță.

O fi mai ușor de observat lucruri/gesturi de genul ăsta? O fi. Sau nu. Poate asta căutăm să vedem și să ne țină în normalitatea cu care eram obișnuiți înainte. Da-i de bine dacă încă se-ntâmplă.

bookmark_borderAr fi bine să muncești pe lângă oameni care-ți plac

Zilele trecute am dat pe instagram de o serie de grafice care descriau timpul petrecut cu anumite persoane de-a lungul vieții. Nu mai găsesc postarea acum, dar când o găsesc o adaug aici. Concluziile sunt simple și logice, dar au impact dacă îți sunt puse în față.

  • Cu cât înaintezi în vârstă cu atât o să petreci mai puțin timp cu părinții.
  • Ca părinte, o să petreci cel mai mult timp cu copilul tău între 25 și 55 de ani.
  • După 25-30 de ani o să petreci mai mult timp cu mai puține persoane, mai importante
  • Cu cât trece timpul cu atât o să petreci mai mult timp singur, mai ales la bătrânețe.
  • Între 25 si 55-60 de ani o să petreci cel mai mult timp cu oamenii cu care lucrezi.

Fiecare concluzie avea și o învățătură, dar eu o să mă opresc la ultima că despre asta-i vorba. Între 25 si 55-60 de ani o să petreci cel mai mult timp cu oamenii cu care lucrezi. Dacă așa stă treaba, de ce n-ai munci cu oameni care-ți plac?

Pe unde am muncit până acum am întâlnit tot felul de oameni, de la șefi la colegi sau oameni cu care aveam contact prin job, ba de treabă, ba mai puțin. Cu unii ți-era dragă și povestea de lângă cafea și munca, cu alții nu-ți era dragă nici viața. Eu, având in vedere că trizăci de ani tot pe lângă ei te învârți, aș prefera să stau între de ăștia din prima categorie, numa așa, să nu îmi vină să plec de fiecare dată când vin la muncă.

Ca să iau exemplu exact situația mea din prezent, lucrez la un stand pe o galerie comercială. Colegul meu de muncă mi-e și coplătitor la chirie, deci ne înțelegem. Șefii sunt oameni tineri, pot face glume (inclusiv proaste), putem vorbi serios și acceptă propuneri legate de orice. Ăsta zic eu că-i un colectiv de care ți-e drag. Ca să zic drept, n-aș fi venit până la muncă la povești dacă nu mi-ar fi plăcut oamenii cu care mucesc.

Poate așa ar fi ideal să fie, să-ți placă ce și cu cine muncești.

Cam atât despre asta.

bookmark_borderToată lumea știe cum funcționează ușile de evacuare la urgență?

Standul la care lucrez e fix lângă o ușă de asta de evacuare de urgență. Ușile astea, în general, au o bară în loc de clanță în interior și se deschid spre exterior. Împingi de bară.

Acum, de 2 săptămâni, astă ușă e descuiată pentru acces spre exterior din oarece motive. Văd oameni care vor să intre, apasă pe clanță și se proptesc în ușă bine de tot. Fix după 2 secunde își dau seama că trebuie să tragă.

Bă, toată lumea știe cum funcționează ușile de evacuare în caz de urgență?

  1. Bara aia e acolo ca să se deschidă ușa oricum, și dacă te bați de ea, că în panica existentă în caz de urgență nu-ți arde de căutat clanțe de-a lungul ușii.
  2. Când vii de afară și știi ce am zis la punctul 1, de ce te împingi în ușă? A, da, ești prins cu alte lucruri..

De ținut minte: de obicei ușile astea-s pe bază de cartelă sau funcționează doar când pornește alarma de urgență.

bookmark_borderMașini mici pentru firme de intervenție

Numai mie nu mi se par o idee bună?

De dimineață am văzut un agent de pază de la o firmă de asta într-un yaris. Omu și-ar fi dorit să își mute volanul pe mijlocul mașinii, oricum stătea pe ambele scaune la 1,5m de lat în spate.

Să-mi explice cineva, vă rog, care e sensul mașinilor astea așa mici la firmele de pază și intervenție. Adică dacă e vorba de intervenție cu 3 malaci în mașină, un yaris sau un punto nu prinde 60 prea repede. Ajung la locul faptei după ce s-a orpit alarma de bună voie.

Și nu că n-ar fi de unde să ai o flotă de Duster, dar ești nasol și tragi doar la buzunarul tău dacă e firma ta, ai x7 și îl conduce soția când merge să-și ia un ruj. Oricum nu-l poate parca, dar becuri pentru avarii sunt, e ok.

Nfine, atâtea nedumeriri d-astea irelevante în lumea asta și murim toți cu întrebări stupide nerezolvate.

bookmark_borderPropun să fim egoiști și precauți

De pandemie zic pentru că încă-i actuală, dar ar putea fi vorba despre orice. Care-i momentul în care ne pasă?

Mă plâng și eu în gândul meu, se plâng și alții că se poartă măștile dinspre incorect spre deloc. În bus, în centre comerciale și alte locuri închise e mereu la fel. Soluții n-avem încă, dar nu asta e problema.

Problema e că nu ne pasă nici de noi, fiecare în parte, să ne protejăm. Nu suntem destul de egoiști, pe lângă că suntem proști unii. Vreau să zic că gândim cum am făcut-o mereu: nu mi se poate întâmpla mie sau dacă nu m-a afectat până acum, nu mă afectează nici de acum. Exact aceeași gândire ne omoară pe șosele sau ne lasă paralizați când cădem din pod pentru că nu ne țineam de ceva.

Trebuie să începem să fim egoiști cu o atitudine preventivă, ca și cum oricine s-ar apropia de noi ar vrea să ne dea cadou covidu’, chiar dacă e doar o simplă răceală pentru alții. Cam asta-i singura soluție pe care o putem aplica pentru propria persoană. Oricum, cui ii convine să fie să fie răcit?