Păstrează-ți bonurile de casă

Nu mult, dacă nu ai de ținut evidența clară unde ți se duc banii (deși-i idee bună), dar măcar astea de azi aruncă-le cel mai repede maine.

De ce?

Azi, am fost la Mega. Căutându-mi liniștit ceapa cea bună prin lădiță, i-am văzut pe protagoniștii poveștii ce urmează intând. Un el și o ea. Ea avea o sticlă cu apă în mână, 1L, consumat poate 0.25. Mi-am făcut cumărăturile și ajung la casă, cu ei doi înainte mea, la rând. Pune un pachet de biscuiti pe bandă, trece de casă și scoate portofelul, moment în care începe următorul dialog.

Casieră: Nu plătești apa?
Client: Nu am luat-o de aici. E de la profi, mai din deal.
Casieră răstită: Avem și noi aici la vânzare. Ar trebui să ți-o încasez.
Client: Aveți camere aici. Se poate dovedi că nu fur o apă de 3 lei.
Casieră: Crezi că stau jumate de oră să sun la București să dea camerele înapoi?

Camerele se pot accesa din birou și video-ul se stocheaza local. De fapt, ești plictisită și mai ai chef de acțiune. O ceartă sau un scandal nu strică, mai ales când omu ăla nu poate dovedi că are dreptate. Aș fi intervenit să zic că l-am văzut intrând cu apa-n mână (cu ea în mână era și la casă), dar aveau dreptate și greșeau amândoi. De aici 2 nedumeriri.

  1. Dacă avea apa în buzunarul de apă a ghiozdanului nu era problema? Eu am fost în situația asta și nici măcar întrebări nu am primit.
  2. De ce ar fura o apă de 3 lei? Așa cum a zis și el.

Cel mai simplu e să-ți păstrezi bonul. Are ceva de comentat, îi dai peste nas. Chiar și cu bon de zilele trecute. Chiar dacă e mai greu de crezut că ai o apă de ieri, măcar ai dovadă și mergi să se uite și pe camere, dar nu te pune să plătești.

Atât.