Prieteni vechi

Nu sunt eu cel mai prietenos om din lume și nici cel mai placut sau cel mai ușor de suportat, dar mai sunt oameni care se bucură când mai aud de mine. Mă simt bine în momentele alea, mai ales când stau la povești câte o oră cu ei. Așa am pățit de curând, zilele trecute. Mi-a scris o prietenă cu care n-am vorbit de ani. Pare mult, mai ales că atunci când ne-am cunoscut eram prunci. Te știi tu cine ești.

Am șezut la povești o oră și ceva și uite așa mi-a făcut ziua. E bine să ai prieteni de ăștia de care să fi „uitat”, mai ales când e și reciproc.

Atât.