Și acum ce?

Fugim sau nu fugim la mare pe 15 dimineața? În interes de serviciu, zic. Poate unii sunt acolo deja și asteaptă să iasă pe plajă. Eu, în schimb, mai stau pe acasă, de bună voie. Singura bucurie pe care mi-o aduce 15 mai e că nu mai am nevoie de hărtii, pixuri, date, semnături și motive ca să ies din casă. Am scăpat de mersul după pâine cu țidula în buzunar și cu picioarele tremurând când trecea poliția pe lângă mine, parcă ce aș fi făcut. 

Și de acum ce?

Sper să nu fie prea mulți care să aglomereze străzile și terasele prin orașe. Chiar dacă stau în casă din propie inițiativă, parcă n-aș mai sta obligat. Sper să nu ne streseze prea tare textul cu “suport pentru producătorii & turisumul local”, că n-are mereu dreptate. Sper să nu apară prea mulți specialiști în economie și investiții care să ne tocească creerii cu tot felul de nebunii și să ne spună c-o să avem o mare criză de cartofi în țară. Și sper să mai fie colaborări gen lino x jador, connectr x salam. Știu eu ce se mai ivește?