Acum o săptămână am plecat de la apartament și am ajuns la țară, la casă cu curte mare și gradină destulă pe unde să-mi plimb gleznuțele și ochii. În apartament simțeam că înnebunesc.
Ajuns aici, evident că internet n-avem, am fost obligat de situație să folosesc numai internetul din abonamentul mobil. Yay. Norocul a fost că cea mai apropiată antenă de telefonie mobilă e la peste 5km. Aia e. Am rămas fără internet – adică cu unul foarte prost.
Așa am fost prost și fericit o săptămână cap-coadă. Până ieri n-am știut nici câți morți și răniți infectați sunt prin țară, nici că Delia e actriță porno și că nu-i convine, nici că Vulpița i-a furat titlul de “nimănui nu-i mai pasă deja” lui Carmen de la Alba.
Mi-am plimbat prin grădină suficient. Am întins un hamac și l-am abuzat. Am stat pe-o bancă de m-a uitat Dumnezo acolo, la soare. Am mai scris aici, noroc că măcar atât am putut face pe net. Am mai citit niște Eliade de prin cărțile soră-mii (tot nu mi-e așa drag ca altora încă). Am scăpat ușor și de paște, fără agitație prea multă. Am avut și parte de suficient aer curat, mai mult și mai curat decât ce e acum, în lipsa poluării, în orașe.
A fost bine. Să mai fie de astea și altă dată.