bookmark_borderColectiv 2 a venit

Spitalul de la Piatra Neamț a fost Colectiv 2. Tot dar fără party.

Îmi zicea un prieten „da, au murit 10. vor mai muri si altii. nu-i pierdere.”. Cred că trebuie să repet mereu că era pierdere dacă erau apropiați de-ai noștri, dar fie. M-am plictisit să zic aceleași lucruri mereu.

Totuși, care-i cauza unui incendiu într-un spital?
Din ce am citit prin presă, am înțeles că un scurtcircuit a pornit incendiul și oxigenul din instalația de la ATI l-a alimentat. Face sens, adevărat. Ca să se întâmple așa ceva ceva trebuia să fie în neregulă.

Care-i cauza unei astfel de erori?
Aș putea să închei simplu, cu un cuvânt, și să las totul așa. Nepăsarea. Nu ne pasă. Mie, ție, vouă, celor responsabili, nimănui nu-i pasă ce se întâmplă cu alții cât timp nu ne afectează direct.
Povestea Codin de la CM la o conferință: olarul umplea crăpăturile oalelor cu ceară care rezista testului cu apă rece în târg. odată ajuns acasă, clientul punea apă caldă, ceara se topea și îl înjura pe olar. olarului nu-i păsa (chiar dacă era responsabil), el și-a luat banii.
Aș mai dezvolta subiectul, dar n-are rost sa rescriu text citit altundeva cu care sunt de acord. Pot lăsa uite așa: link, link care explică mai bine decât mine aspecte legate de discuție.

bookmark_borderScuze eu

Am scris ieri textul despre Zalău care a luat-o bine de tot spre public pentru nivelul actual al site-ului meu. Mulți cunoscuți s-au simțit atacați și au început să-mi arate și să demonstreze că n-am dreptate, că exagerez, că gândesc prost. Da, am făcut glume proaste, să zicem că am idei mai drastice și că am spus chestii care o dau spre extreme. Așa și?

E fun, pentru mine și cei cu care mă înțeleg, să vorbim despre lucruri serioase fără să dezbatem extraordinar de serios. De exemplu, ahem-ahem, dacă nu s-a înțeles, izolarea în pădure a celor fără mască era un pamflet. La fel de bine ar putea să fie izolați acasă. Tot nu i-aș primi la AȚI, dar ideea ramâne.

Mi s-a spus să nu generalizez și să nu arunc cu pietre. Fie.

ANUNȚ! Îmi vreau pietrele înapoi! Nu mai am pentru praștie.

Nu generalizez, dar în general (haha) toți antibotnitarii sunt la fel. Până dau cu capul de grindă și le rămâne semn în frunte. Exemplu bun e jandarmul din Sibiu de săptămâna trecută. În fine. Să concludem. Încercam să promovez același text pe care-l auziți peste tot. Puțîn altfel, e plictisitor deja în aceeași formă. Totuși, am să-l las mai jos încă o dată.

Poartă mască! Ține distanța! Limitează contactul! NU are nimeni grijă de voi dacă nu o faceți fiecare pentru el.

Cam atât. Mersi de înjurăturile de ieri. Pwp.

bookmark_borderPropun să fim egoiști și precauți

De pandemie zic pentru că încă-i actuală, dar ar putea fi vorba despre orice. Care-i momentul în care ne pasă?

Mă plâng și eu în gândul meu, se plâng și alții că se poartă măștile dinspre incorect spre deloc. În bus, în centre comerciale și alte locuri închise e mereu la fel. Soluții n-avem încă, dar nu asta e problema.

Problema e că nu ne pasă nici de noi, fiecare în parte, să ne protejăm. Nu suntem destul de egoiști, pe lângă că suntem proști unii. Vreau să zic că gândim cum am făcut-o mereu: nu mi se poate întâmpla mie sau dacă nu m-a afectat până acum, nu mă afectează nici de acum. Exact aceeași gândire ne omoară pe șosele sau ne lasă paralizați când cădem din pod pentru că nu ne țineam de ceva.

Trebuie să începem să fim egoiști cu o atitudine preventivă, ca și cum oricine s-ar apropia de noi ar vrea să ne dea cadou covidu’, chiar dacă e doar o simplă răceală pentru alții. Cam asta-i singura soluție pe care o putem aplica pentru propria persoană. Oricum, cui ii convine să fie să fie răcit?

bookmark_borderOchiul minții românilor cu sânge pur

S-a pus problema purității sângelui în atâtea filme și seriale. În Harry Potter era numit sânge mâl cel care era vrăjitor din părinți încuiați, în Fast and Furious Tokyo Drift erai nu mai știu cum dacă nu erai din mafia aia japoneză de generații încoace, în Naruto erai însemnat cu ceva sigiliu specific dacă nu erai pur Hyuga. În fine.

Îmi puneam întrebari legat de puritatea sângelui meu de român. Sunt român adevărat, venit din români adevărați dacă nu cred că un termometru îndreptat spre capul meu îmi topește punctele de chakra, îmi orbește ochiul minții, îmi fură sufletul..

Aș vrea să aflu asta înainte să ne revoltăm și împotriva purtării pânzei ăleia stupide legată cu elastic de urechi.

bookmark_borderȘi acum ce?

Fugim sau nu fugim la mare pe 15 dimineața? În interes de serviciu, zic. Poate unii sunt acolo deja și asteaptă să iasă pe plajă. Eu, în schimb, mai stau pe acasă, de bună voie. Singura bucurie pe care mi-o aduce 15 mai e că nu mai am nevoie de hărtii, pixuri, date, semnături și motive ca să ies din casă. Am scăpat de mersul după pâine cu țidula în buzunar și cu picioarele tremurând când trecea poliția pe lângă mine, parcă ce aș fi făcut. 

Și de acum ce?

Sper să nu fie prea mulți care să aglomereze străzile și terasele prin orașe. Chiar dacă stau în casă din propie inițiativă, parcă n-aș mai sta obligat. Sper să nu ne streseze prea tare textul cu “suport pentru producătorii & turisumul local”, că n-are mereu dreptate. Sper să nu apară prea mulți specialiști în economie și investiții care să ne tocească creerii cu tot felul de nebunii și să ne spună c-o să avem o mare criză de cartofi în țară. Și sper să mai fie colaborări gen lino x jador, connectr x salam. Știu eu ce se mai ivește?

bookmark_borderRomânii care se întorc în țară NU o să petreacă Paștele în carantină

Asta-i știrea cum că Bogdan Despescu, secretar stat la interne, anunță că dacă se-ntorc românii acasă de sărbători, stau in carantină.

Da, doar că nu. Am mai văzut până acum cazuri de deștepți care au respectat întrutotul carantina, dar cu pauză între alea 14 zile, că doar nu or fi chiar ei înfectați, las-o dracu. Știu și eu un idiot de ăsta, de-a ieșit la cumpărături din carantină, chiar după ce a venit de pe tir.

Nu zic că toată diaspora e formată numai din oameni idioți. Zic doar că e suficient să vină cu zecile de mii acasă și sa fie un procent foarte mic dintre ei care să nu respecte carantina. Și cu dosar penal și fără, pe numele lor, ar putea agrava situația actuală mult mai mult. Numa zic. Paștele mă-si.

bookmark_borderCe cred EU c-ar trebui să învățăm din pandemia asta

S-au mai scris articole cu titlul ăsta și n-am de gând să repet ce scrie pe acolo. Las aici 3 citite de mine.

Oricum ce credem unii nu e relevant. Cui ii pasă de vreo învâțâtură pe care ar trebui s-o avem când în Țăndărei a fost nevoie de armată ca să închidă orașul și bătrânii oricum vor merge la biserică de înviere. Mai bine infectat decât cu păcat.

Nfine. Ar trebui, cred eu, pe lângă toate scrise de alții, să nu credem că „mie nu mi se poate întâmpla.”. Așa am crezut și eu acum 2 ani, până m-am proptit (definiție) cu mașina într-un gard. Dacă ești convins că nu ți se poate întâmpla, surpriză, ești luat pe nepregătite. Așa cum am fost și noi românii, cu valul de noi italieni venind acasă. Am crezut fiecare dintre noi, că nouă nu ni se poate întâmpla nimic de la o simplă răceală, și că nu murim. Unii-s în doliu prin țară și-n afară și îi îngroapă popa singur. Așa-i bine? haha.

bookmark_borderNu știm de ce să ne pese și ce să credem

Sunt atât de multe lucruri în jurul nostru încât nu mai știm unde să ne îndreptăm atenția. Cine a zis că e mai greu să alegi dintr-o varietate mai mare a zis bine. Nu mă refer doar la produse. Mă refer la vremea asta de amu. Nu la faptul că ninge în 22 martie. Vreau să spun – criza asta de corona-minune (sau tragedie) înseamnă pentru multă lume o mare dezorientare. Nu știm ce știri să credem, nu știm ce să mai citim, nu știm ce să mai facem între 4 pereți (inclusiv eu). Și la sfârșit de zi îți dai seama că nu ai făcut nimic în ultimele 15 ore, dar ești rupt de obosit de la scaunul ăla, ai mâncat doar mizerii, ți-s ochii roșii de la atâta ecran și iar ecran.

La începutul perioadei ăsteia de libertate am zis “Gata! Îmi pun în aplicare planul! Mă culc când trebuie, că n-am de făcut lucruri de pe-o zi pe alta. Mă trezesc de dimineață ca să am timp să-mi fac un program productiv. Și fac și X și Y și Z.” Nu s-a întâmplat încă. De citit am citit doar 150 de pagini, de mâncat mai sănătos și mai regulat neam, de sport nu vorbesc că deja mă fac de rușine.

Cu toată povestea asta, am vrut să ajung să spun că mă cam bate gândul să renunț o zi întreagă, dacă nu mai mult la a mai bate internetul. Ori deloc, ori doar muzică într-un playlist de pe undeva de pe un sporify care să meargă toată ziua. Vreau să văd dacă mă țin mai mult de cele de mai sus în condișiile astea

PS: Nu știu dacă titul-i bun pentru conținutul ăsta.
PS2: Idee luată din cartea The Subtle Art of Not Giving a F*ck
2 Luni gratis pe Scribd