bookmark_borderLucruri învățate în 2 ani de facultate

Tocmai am încheiat anul 2 de facultate. De cam două săptămâni de fapt. Stând așa și gândidu-mă la altă lume, mi-am dat seama că stau prost cu materia și că ar trebui să mai învăț. Mi-am mai dat seama că am învățat alte cele care o să mă ajute. O să le scriu mai jos pe rând, deși nu vreau ca articolul ăsta să fie unul de ăla clișeic cum am mai văzut când se vorbea despre de astea. Nu îmi amintesc fiecare lucru acum, dar cum îmi amintesc revin și completez.

Nu mai promit nimic dacă nu-s sigur. N-am pățit doar o dată să nu pot să mă țin de ce am promis. Și nu-i neapărat rău, se întâmplă tuturor, dar când cineva se bazează pe tine parcă-i nasol să-l lași în aer. Mai nasol e să lași munca ta în aer ca să îți ții cuvântul.

Din nou, de mai multe ori mi-am lăsat ce aveam de făcut pe ultima zi. Dacă le făceam din timp dormeam liniștit, nu eram stresat, erau făcute bine, avem și timp liber. Așa nu!

Cu ce am zis mai sus, bate somnul din sens opus. Nu știu voi, dar eu dacă nu dorm destul îs degeaba în lume. Prin liceu eram fresh și cu 4-5 ore de somn. Acum dacă dorm mai puțin de 7-8 ore, văd verde când mă trezesc și în timpul zilei mă lovește o oboseală de aia de mi-e greu capul și-mi tremură picioarele. Deci somnu-i important pentru mine.

Nu sunt un om care are prea multe probleme și nici când am nu-s grave. Bă, sunt unii care orice rahat ar avea se plâng în toate părțile. Colegi de ăștia mai am. Unii. Eu știu, e greu la facultate, de aia nu ajungem toți s-o facem sau s-o terminăm (a nu se înțelege că eu sunt cel mai capabil), dar nu te mai plânge! Ești enervant pentru alții și problema ta rămâne la fel. Și ăstora dacă vrei să le dai o mână de ajutor nu le trebuie, vor doar să aibă cui și cu cine se plânge pe lângă problemă.

Fă chestii! Și probabil asta e cel mai important. Eu nu m-am băgat în prea multe activități și nici n-am fost și nu prea sunt deschis la schimbări. De aia am ajuns să-mi găsesc pasiuni/hobby-uri destul de târziu. Niciodată nu-i târziu, dar când nu-i la momentul potrivit, e târziu.

bookmark_borderChestii din izolarea asta pot fi folosite pentru alte mici urgențe din viitor

Și aici mă gândesc la o treabă pe care a făcut-o un profesor de-al meu.

Am o materie numită Mecanica Fluidelor (de aici MF). Profesorul de laborator lucrări practice s-a gândit că cel mai bun mod de a înțelege și noi, fără să punem mână pe ce ar fi trebuit să punem mâna, e să filmeze, să facă poze, șă explice în text (audio nu a mai făcut-o) tot ce se întâmplă.

Ar putea păstra toate fișierele astea, șă le urce pe partea lui de site a departamentului de MF și atunci când are o problemă, o urgență sau încă o situație de rahat cum e acum, are ce trimite studenților și nu mai tre să-și bată capul cu un suplinitor pentru ora aia.

bookmark_borderSistemul școlar prin care am trecut & dragul de a scrie

De ceva vreme cochetez cu ideea de jurnal  și bullet journal. Tot de atâta vreme încerc să mă țin de o rutina de a scrie zilnic câte ceva. Despre ziua mea, păreri care nu merită discutate cu altcineva, convingeri sau întrebări adresate mie la care încerc să găsesc răspuns. Odată cu statul în casă, ziua mea arată la fel în fiecare zi, în jurul meu nu se întâmplă prea multe și de întrebat câte pot să mă-ntreb? Am decis să mă înscriu cu mail-ul la un newsletter a unui băiat de pe yt care îmi trimite zilnic câte o întrebare/subiect de discutat (journal prompts le zic americanii) la care să răspund și eu, așa să continui zilnic. Textul ce urmează e un text mai lung și mai detaliat decât răspunsul meu din jurnal de acum 3 zile la întrebarea What did you study in school? Would you do anything differently now?. 

Așa că uite povestea mea despre școală din ultimii 6 ani scrisă în cele ce urmează.

Eu am început liceul într-o parte și l-am terminat în alta. Mare prostie. O să-mi pară rău mereu. Am început clasa a 9-a într-o clasă de mate-info, info intensiv, la liceul tehnologic din oraș unde am învățat toată informatica pe care o puteam învăța în liceu din cauză c-o iubeam pe diriga de atunci, care îmi era si profă de info. Sărut mâna! Credeam că-mi place și matematica încă de prin generală, dar făceam matematică cu directorul liceului pe atunci. Adică o făceam și în general nu prea. Așa că m-am cam lăsat. Limbile străine nu-mi erau dragi. Literatura română și obligațiile de a citi mizeriile alea nu mă încântau deloc. 

Perioada asta de un an a fost faină per total, dar din cauză că liceul ăsta a fost al doilea pe lista mea la sfărșit de școală generala, din cauză că celălalt liceu era “mai prestigios”, cu zeci de ghilimele și din cauză că gagică-mea de atunci era la celălalt liceu (mare prost am fost), m-am mutat la colegiul național din oraș. Ăsta era și prima mea opțiune în a 8-a. Mare prost. 

Aici am nimerit într-o clasă de mate-info fără intensiv, pentru că dincolo nu îmi prea dădusem interesul să am medie mare. La informatică am luat pauza următorii 3 ani. Știam tot ce trebuia să știu, iar profesorul n-a tras de mine să aprofundez sau să mă duc mai departe (m-ar fi ajutat asta pe viitor). Dacă nu eram atent, trebuia să-mi pună întrebarea că știam să răspund la ea suficient de bine. Cu sau fără pauză de 3 ani, am dat bacul tot din info și cumva am luat notă mare. 

La matematică am lăsat-o încet la clasă. Oricum profesorul era unu de ăla care nu te trecea dacă făceai ore în particular cu el. De aia am luat 2 în teză în a 12-a când mă pregăteam, cu prof. universitar, de admitere la UTCN. Admitere din matematică, vreau să spun. 

La română am început eu să prind drag de scris. Nu pentru că începuse să-mi placă în vreun fel. Ca să fie clar. Eu eram convins că profesoara asta era nebună. Avea ieșiri agresive după care se calma brusc și râdea mulțumită când ne vedea fețele mirate. Uita ce a zis cu câteva minute înainte, nu știa la ce clasă a venit, etc.. Am prins drag de scris pentru că-n ora ei scriam orice mizerie, doar ca să vadă că scriu în timpul orei. Atunci am început să scriu prima dată un jurnal despre ce și cine-mi plăcea pe atunci, ce uram, prostii și pasiuni. Nu suportam să nu pot interpreta singur textul ăla, chiar dacă era un text pe care și mama îl studiase în liceu. Nu am primit nici măcar o dată sarcina de ne-a da cu părerea despre un subiect oarecare. Sau dacă am primit astfel de sarcină, părerea trebuia să fie aceeași pentru toată lumea (exact așa era și la bac). 

Limba engleză o uram din cauza dirigă-mii, care era o scârbă care le favoriza pe fete (majoritatea pi*de figurante pe care nu le-am înghițit niciodată. nici ele pe mine. hehe) oricare ar fi fost contextul.

Așa au trecut 3 ani. În care am vrut să mă întorc la liceul inițial dar am fost mare prost și n-am făcut-o.

Acum sunt student la UTCN la autovehicule rutiere, în al doilea an, dacă nu știe cineva din cei care veți citi asta. Nu știu dacă e locul meu aici, așa cum nu știu unde altundeva m-aș vedea.

Treaba cu scrisul, că e pomenit în titulu, e că îmi place să scriu. Și toată experienta din liceu m-a adus la punctul în care să-mi placă.

Cât despre partea cu Would you do anything differently now? din întrebare de la început treaba e simplă. Dacă aș fi în liceu încă o dată aș face te toate câte le-aș putea face în liceu, să descopăr mai repede ce îmi place să fac. Sau să descopăr cu adevărat ce-mi place să fac. Orice materie, orice activitate extra-școlară, orice bere cu băieții, orice cafea cu vreo gagică.

Și mi-aș fi lăsat părul lung mai repede :D!

Cam atât.

bookmark_borderȘcoala online e o idee buna, da-i de-a-n boulea

Din perspectiva mea, evident. Poate în alte părți precum liceu și universități pe profil uman e mai bine. Nu știu, nu mă pronunț nicăieri în afară de situația mea.

Deci:

Îmi place că nu trebuie să mă duc 2 km pentru 2 ore de curs în care bombănește un profesor niște chestii pe care oricum ulterior le caut tot acolo de unde le-a luat el sau pe suportul lui de curs. Asta dacă am tragere de inimă și mă interesează. Îmi place că mă ridic din pat și mă pun la 2m mai la dreapta pe-un scaun și măcar urmăresc la mine pe ecran pe internet chestii care demonstrează/explică ce zice el dacă nu se exprimă pe-nțeles

Nu-mi place în schimb toată harababura și dezordinea (știu că-s sinonime) de care ne batem. Treaba-i așa. La UTCN, unde-s eu student ni s-a pus la dispoziție licență pentru tot pachetu de MS Office 365. Asta include și MS Teams, platformă care le are pe toate pentru ce ne trebuie nouă pentru a ține un curs sau un laborator (lucrare practică, ca să înțeleagă cei de lau uman). Are conferință video, chat, parte pt. materiale de lucru de toate formatele. Deci asta ar fi fost normal să se folosească. Fiecare materie să aibă câte un canal al ei, cu profesorii materiei une să trimită tot ce nevoie și dacă vor să vorbim în timp real, să putem.

Pe dracu si pe mă-sa. Teoria-i faină, dar știți vorba e cu socotelile pe hârtie și la piață (prinde la public, de aia am pus-o aici). 3 profesori au ales să folosească platforma aia. Alții au cursurile la ei pe site, dau mailuri cu atașamente pt. lucrări, folosesc alte platforme pt. conferință audio-video. Fac totul să le fie ușor, nu să fie eficienți. Asta-i o problemă din doua. Alta e că pe lângă lipsa de centralizare a informației, tot ce primește șeful de grupă de la un profesor trebuie să ajungă la toată lumea. Se pune pe grup mailu și documentele și lumea începe să vorbească tot mai mult pentru că nu citesc ce trebuie făcut, ci doar intreabă. E mai ușor. Până intră unu care n-a fost pe fază, se amestecă toate cu toate și iese un rahat.

Baftă și spor la găsit și muncit, studenți. De amar.

bookmark_borderMetoda de predare

Mă tot gândeam dacă să scriu pe aici despre profesorii mei și ce părere am despre ei. Uneori părea o idee bună, alteori una foarte proastă. Aș putea scrie despre ei fără nume. Oricum cine-o știe îi cunoaște numa dacă descriu niște aspecte.

Treaba stă așa. Acum 3 săptămâni a fost sesiunea de restanțe a primului semestru și am fost și eu, student clasic să dau o restanță din primul semestru, anul întâi, la un prof de care lumea zice că-i de căcat. E drept, nu trec prea mulți la el din prima (spre 0), restanța e mai grea uneori decât examenul, iar materia nu o înțelege nimeni. Toți câți trec au capul bun de toceală, ceea ce cred eu că-i mare mizerie, mai ales în inginerie.

Mă întreb, profesorul ăsta nu vede că ăia care știu materia la examen o știu perfect, iar ăilalți habar nu au ce-i cu ea? Adică, nu observi că ai cam mulți restanți la o materie de anul întâi? Aaaadică, nu-ți pui întrebări de modul tău de predare atunci când trec doar 5 oameni din 90 câți sunt la o specializare? Da știu, studenții sunt absolut dezinteresați și nu le pasă de nimic. Și așa e. Recunosc că eu n-am învățat la materia asta numai din cauză că mi-au zis ăia mai mari că ăsta-i de căcat. Chiar și așa, cu atitudinea „Aveți fix 10 minute pauză, după mine nu mai intră nimeni în sală. „, trântindu-mi ușa în nas chiar înainte să intru la curs cu speranța că înțeleg ceva mă faci să mă întorc și să zic „Dă-l în supărare că și așa nu iau eu examenul ăsta din prima. Nu cotează.” și nu mai vin veac.

Așa am și făcut. Iată-mă aici, cu examenul tot neluat.