bookmark_borderCum îți faci reclamă la 40 ani?

not available tonight. Ăsta e mesajul scris pe tricoul unei doamne de-odată cu mama care a trecut pe aici, pe lângă locul unde muncesc eu.

Își face reclamă?

Habar n-am. Femeia e de-o vârstă cu mama și mă gândesc că cineva la 40 de ani nu are timp de măgării dacă are familie și loc de muncă, deci griji. Cel mai probabil tricoul e primit/împrumutat de la cineva, de exemplu fiica.

Nu-i grav să nu știi engleză, deși indicat, dar înainte să ieși în public cu așa ceva, mai bine știi ce transmiți. Am râs când am văzut-o, am aruncat niște glume spre colegi și prieteni. Și mi-am dat seama că eu n-o cunosc și că nu-mi pasă oricum. A fost un moment amuzant și atât. Însă cunoscuții? Poți fi privit cu alți ochi de cineva care te cunoaște după una de asta. Cine știe ce le trece prin cap, fără nici un sens.

bookmark_borderAm o mică problemă cu parentigul modern

Nu-s părinte și n-am nici o treabă cu părinții care aleg să-și crească copilul într-un anumit fel. Nu condamn pe nimeni pentru ce alegeri face în a-și îndruma odrasla în viață. Zic asta ca să mă trag singur afară din furtuna de rahat ce ar putea fi pornită pe capul meu de cei ce-s părinți.

Am o problemă cu parentingul pe net. Am o problemă cu prea multă informație contradictorie. Am dat pe un site de statistici și numere legate de site-uri de câteva zeci de bloguri de parenting. Toată lumea care are un copil poate scrie pe lângă tema asta, nu? Am citit vro 4 din multitudinea aia de url-uri și deja am găsit păreri contradictorii despre același subiect. Am început să îmi pun întrebări.

Dacă aș fi proaspătă mămică, ce bine că nu-s femeie, ce aș crede din toate zisele? Și asta-i și problema. Un părinte fără pic de experiență habar n-are ce informație să creadă. Toți își susțin teoria cu argumente cât mai valide posibil și ești băgat în ceață. Da, ca mamă simți în sânge când ceva nu e bine cu copilul tău, dar mă refer la lucruri mari ca Să pui copilul în mașină cu fața la drum sau nu? sau Să-l lași să moară sufocat cu geacă la 30 de grade decât să-i fie frig la mânuțe?. Lucruri de astea.

Articol bun despre parenting și cei care vorbesc fără să știe.

bookmark_borderMotivele pentru care nu intru în discuții

Mai ales când discuția e deja începută. Nu mă bag. Neam.

Spun asta pentru că sunt de multe ori în situația în care se vorbește în jurul meu despre lucuri de care am și eu habar dar nu mă alătur dezbaterii pentru că de și mai multe ori sunt unele argumente care încep cu „n-are, mă, cum”, „lasă că am mai văzut”, „știu eu un caz”, evident fiind vorba de mașini de cele mai multe ori printre colegii mei.

Dacă încerc să le spun că, bă, am citit vreo 3 surse și toate zic așa, las’ că știu eu și-s întrerupt din a-mi susține ideea. Așa că ăsta-i un motiv dintre motive.

  1. Nu lăsăm alți oameni să își termine și să-și susțină ideea indiferent cât de relevantă/irelevantă e. Nu ne învață să respectăm opinii la școală.
  2. Lipsa de informație. Fix aia cu Am văzut eu.
  3. Scepticismul dus în prostie. Nu are cum.
  4. Nu știm să ne susținem părerile și să le argumentăm. Nu ne învață la școală să căutăm argumente pertinente.
  5. Ne credem deștepți. Asta-i un fel de trăsătură de nație sau ceva. Eu nu pot să-mi explic.

La punctele 1,4,5, prin noi mă refer la noi românii.

Mă refer la mașini și ai mei colegi ca și în alte situații pentru că de asta dau zilnic. Colegi care vorbesc despre mașini.