bookmark_borderZiua 1 fără social media

A fost un fail, evident. Și eram sigur că va fi așa, dar mai multe detalii mai jos.

În ultima vreme mă găsesc tot mai des pe instagram și tot atât de des mă întreb “pentru ce am stat 45 de minute să mă uit la imagini cu vezi doamne ce?”.

Am decis ieri că o să am măcar o săptămână fără social media. Vezi să nu. Azi a fost prima zi în care am încercat și s-a dovedit fără succes. N-am dezinstalat instagramul și mă mai trezeam uneori (cred că-i un reflex deja) unlock-meniu-folderul social media-instagram și după ce-mi dădeam seama apăsam home. Nu treceau 20 de minute și iar.
Acum, așa mai spre seară, am stat 10 minute pe niște story-uri a 3 oameni, am răspuns la niște mesaje și gata. E dezinstalat.

Totuși, azi mi-am luat bicicleta de mai multe ori între picioare, am urcat într-un corcoduș și m-am murdărit cu niște vaselină schimbând un pinion. Un fel de victorie și nu prea?

Ziua 1 – fail.
Vedem ce-o fi maine.

bookmark_borderLa ce mai faceți poze?

Am observat doar eu? 

E cam de rahat turcesc, de ăla dulce, să-ți folosești contul personal de social-media ca să pui o poză făcută la ceva fain, orice ar fi acel ceva. Dacă e prea des e nasol, dacă e prea rar e nasol. Pe social media trebuie să fie postată și întreținută constant starea de bine a posesorului contului, nu? În general, pozele la mare lăfăială și mult bine sunt apreciate de urmăritori, de aia zic ce zic.

 Dacă pui o poză cu cur, țâță, îți dăm like, că te-am scoate la plimbare, noi băieț’. Dacă pui o poză cu mașina, ce băutură scumpă bei sau ne zici cât ți-a costat ceasul și papucii, îți dăm like, că parcă am vrea să ne scoți la plimbare, noi fetele. Dacă pui o poză, făcută de tine, cu un peisaj, o floare, o albină, o stea, o lună, un ceva, îți dă like mama, tata și persoanele care au fost cu tine acolo, că știu despre ce-i vorba. 

Atunci, îmi pun următoarea problemă, eu idiot: mai merită să dăm $1000+ pe telefoane cu care facem poze pe care nu le punem nicăieri? Poate da. Pozele au calitate extraordinară față de alea de acum 4-5 ani și o să le vedem o dată la 2 ani și-o să ne înduioșăm cât de mic ne era câinele, ce freze aveam, cum ne uitam cruciș când eram beți, etc.

Mă gândesc foarte serios, de câteva zile să-mi fac un cont de instagram/vsco (deși nu e deloc comod de folosit)/tumblr doar cu poze din viața de zi cu zi care-mi plac, doar ca să am unde le da drumul, fără să trebuiască să ajungă la cineva care să le vadă sau să le aprecieze.