The Call Of The Wild

Până acum, vedeam câte un film la jumate de an. Probabil lucrul ăsta n-o să se schimbe prea mult de-acum înainte. 

Nu-s critic de film și nici n-am de gând. N-am fost bun la comentat literatură în liceu. Nici la filme nu mă princep cu siguranță. Vreau să comentez din perspectiva mea. Ce și de ce mi-a plăcut. Ce și de ce nu mi-a plăcut.

Cu spoilere, să-ncepem.

Buck, câinele, ajunge de la un animal de companie, să-și găsească liniștea în sălbăticie. Trece pe la mai mulți stăpâni până se sălbăticește și e fericit.
Atât.
Am văzut trailerul la cinema când am fost la Sonic. Mi s-a părut interesant și am vrut să-l văd. Am ajuns să-l văd pe laptop, nu pe marele ecran de proiecție. Aia e.
Povestea-i faină, mie-mi place. Merită văzut. Eu l-aș vedea a doua oară cu plăcere cu cineva care nu l-a văzut până acum. Te face să te gândești unde ești acum și încotro o iei și de ce. 
E un film drăguț cu câine, cum zice Sucre. Pentru el nu-i ceva wow. Poate dacă aș fi avut cu 4 în plus la vârstă, nu-mi plăcea așa mult ca acum.
Nu știu cât de reușit e câinele în SGI, poate pare din jocuri, poate nu. Seamănă cu un câine real și mie mi-e ok. N-am observat oricum nimic ciudat sau deranjant legat de partea asta. 
Are comportament uman. Prea uman poate uneori. Dar probabil e ca să se înțeleagă situația, să se transmită altfel sentimentele. Au mai fost filme/seriale în care câinele înțelege perfect omul.

Atât.

De ținut minte că mă uit la filme, o dată la an. Cine nu are aceeași părere, la înjurături și insulte e liber.